Crizele de furie sunt o parte normală a dezvoltării copiilor mici, reflectând frustrarea lor în fața limitelor limbajului și a nevoii de autonomie. Medicii ar putea întreba despre frecvența, durata crizelor și eventualii factori declanșatori. Este util să observați tiparele, să identificați posibilele cauze și să notați reacțiile copilului la diferite abordări (distragere, oferirea de alegeri simple, validarea emoțiilor). Concentrați-vă pe a rămâne calm și a oferi un mediu sigur. Căutați ajutor profesional dacă crizele sunt extrem de violente, implică auto-vătămare sau vătămarea altora, sau dacă interferează semnificativ cu viața de zi cu zi. Ce metode ați descoperit că sunt eficiente?